Pe drumul ce coboară, spre locul închinării
Trei magi cu daruri scumpe, înaintau uşor
Doreau să îl cunoască, pe Prințul omenirii,
Pe Împăratul slavei, pe Domnul Domnilor

Conduşi de steaua care, le luminase mintea
Ca să cunoască vremea şi timpul potrivit
Să ştie că din ceruri, coboară mântuirea
S-a întrupat Mesia, Cuvântul profețit

Am înțeles atuncea, că orice om sub soare
Putea ca să priceapă, din planul cel de sus
Dar şi-au lăsat privirea, în lumea trecătoare
Şi  n-au privit la steaua din cerul nepătruns

Puteau ca să-L cunoască, pe Regele Iubirii
Să-L vadă pe Mesia, pe Prințul aşteptat
Dar au ales să umble, pe calea rătăcirii
Disprețuind minunea, pe Fiul întrupat

Pe drumul ce coboară, spre locul închinării
Ca magii altădată, pornesc şi eu, Isus
Dorind ca frumusețea şi taina sărbătorii
Să fie darul veşnic, primit din cer de sus

Cu toată umilința, mă plec la ieslea vremii
Şi darul bucuriei îl pun pe paie jos
Îngenunchiez în fața Stăpânului Măririi
Cu jertfa de tămâie, să-nmiresmez frumos

Cântarea bucuriei, răsună peste veacuri
Din Iacov se născuse, un Împărat Slăvit
Şi toată omenirea, azi poate sa-L cunoască
Căci pruncul cel din iesle, e Regele iubit